Atașament și Aversiune

"O sursă de regret și pierdere este așteptarea nerealistă cu privire la noi înșine și ceilalți. Nimic din lumea formei nu este permanent. În cele din urmă, totul se cere cedat voii lui Dumnezeu. Pentru a reuși în renunțare, este necesar de realizat că voia lui Dumnezeu nu este personalizată să împlinească dorințe individuale. Voia lui Dumnezeu este chiar designul karmic a întregului univers. A ne ceda voii lui Dumnezeu înseamnă să ne cedăm adevărului că nimic altceva în afară de Realitatea Ultimă nu este permanent. Tot ceea ce răsare în formă, trece mai departe. O pierdere este o oportunitate de a deveni liberi de un atașament". – David R. Hawkins

Sursa foto:https://fiimplinit.ro/

Dezechilibrul apare în viețile noastre prin prisma atașamentului sau aversiunii. Fie ne legăm cu „lanțuri” de ceva, fie fugim de ceva. Iar atunci când suntem ori legați cu lanțuri, ori fugim, de fapt apare un dezechilibru.

Să luăm exemplul unui titirez care se învârte păstrându-și o poziție de echilibru. El nu este legat de ceva, ci este liber. Dacă ar fi legat cu o ață, ar fi mult mai greu să își păstreze o postură a echilibrului. De asemenea, același titirez, nu fuge de nimic. În momentul în care titirezul și-ar dori să fugă, asta ar presupune o înclinație a sa. Iar odată cu înclinația, postura de echilibru nu mai este experimentată.

Studentului spiritual i se recomandă așadar, să fie un fin observator al atașamentelor și aversiunilor. Iar mai apoi, fiind acestea observate, să le cedeze în numele Iubirii și Adevărului. Practic, am putea spune despre spiritualitate că este în esență o invitație de a ne elibera de toate atașamentele și de toate aversiunile.

Este esențial de înțeles că cedarea unui atașament sau a unei aversiuni, nu are neapărat legătură cu „făcutul”. Trăim într-o societate concentrată pe „a face”. Prin urmare, tindem să trecem totul prin filtrul „făcutului”. Însă atunci când cedăm un atașament, de cele mai multe ori nu facem ceva concret în termeni de acțiuni care se văd la suprafață.

Ci este vorba despre o deschidere sinceră înspre Dumnezeu și iubire. Deschidere sinceră în cadrul căreia impulsul energetic asociat atașamentului sau aversiunii este trăit total și astfel eliberat.

Ne putem imagina o balanță. Fără greutăți atașate pe niciunul dintre talere, balanța se află în echilibru. Când ne lăsăm furați de iluzie și devenim atașați de ceva, este ca și cum am pune o greutate pe unul din talere. În acel moment balanța se dezechilibrează. În momentul în care suntem împotriva a ceva, și simțim o repulsie puternică față de acel ceva, este ca și cum am pune o greutate pe celălalt taler. Dacă prima dată balanța se înclina spre stânga, acum este înclinată spre dreapta. Oricare dintre cele două apare: atașament sau aversiune, dezechilibrul este iminent.

O viață trăită în echilibru, este o viață în care descoperim iubirea și ne recunoaștem ca fiind iubirea care oricum suntem dintotdeauna. Odată cu asta, fericirea autentică, beatitudinea, calmul și pacea pot fi recunoscute și trăite.

Soluția este așadar moderația și echilibrul. Ce putem ști sigur în cazul în care suntem nefericiți, triști, bolnavi, anxioși sau în depresie este faptul că este experimentat un dezechilibru. În același timp, se prezintă ca destul de dificil să ne dăm seama care este acel dezechilibru. Și asta pentru că noi tindem să facem aceleași lucruri cam în același fel de ani de zile. Fie atașamentele, fie aversiunile s-au mascat atât de bine în peisaj, încât nu mai pot fi recunoscute ușor drept atașamente sau aversiuni. Iar acesta este momentul în care e necesar să ne întoarcem înspre sinceritate și autenticitate.

Fiindcă în cazul în care privim sincer și cu autenticitate în interior, oricare dintre noi își dă seama care sunt dezechilibrele. Prin prisma punctului evolutiv în care se află societatea, dezechilibrele sunt cam în aceleași zone. Iar exemplele cel mai des întâlnite sunt:

a) Relațiile. Iar în această categorie intră relațiile cu toți oamenii din jur. Majoritatea oamenilor experimentează atașament sau aversiune în familie. Iar mai apoi este vorba de relațiile de prietenie și de cele de cuplu, acolo unde este implicată componenta sexuală, unde, din nou, este experimentat mult dezechilibru la nivel de societate.

b) Substanțe. Iar în această categorie intră absolut orice substanță sau tip de mâncare ingerată. Fie că vorbim de alcool, tutun sau alte substanțe care intră în categoria drogurilor ușoare sau mai grele, fie că vorbim de mâncare în general, putem observa că foarte mulți oameni experimentează dezechilibre aici.

c) Gânduri și emoții. De multe ori se întâmplă ca un anumit atașament sau aversiune să nu aibă legătură neapărat cu ceva din planul fizic, ci poate să aibă legătură cu ceva din planul mental. Cineva experimentează dezechilibru când devine atașat de un anumit partid politic, de un anumit concept spiritual sau de un anumit autor de carte. Sau, la fel, dezechilibrul este prezent când se experimentează aversiune față de un anumit partid politic, concept spiritual, autor de carte, etc. Prin orice gând sau concept de care devenim atașați, sau prin orice gând sau concept de care fugim, întărim de fapt dezechilibrul.

Soluția este să ne îngăduim un moment de sinceritate. Și să facem o listă a tuturor ariilor vieții în care experimentăm dezechilibru. Mai apoi, să urmărim cu dedicare atunci când apar atașamentul sau aversiunea asociate și să le cedăm.

Iar pentru ca eliberarea de orice atașament sau aversiune să poată fi experimentată cu succes, în continuare vom diseca puțin citatul de la începutul articolului. Odată cu înțelegerea în profunzime a citatului, procesul echilibrării devine mult mai ușor.

1. „O sursă de regret și pierdere este așteptarea nerealistă cu privire la noi înșine și ceilalți.” Prin urmare, invitația este aceea de renunța la așteptări, indiferent de forma în care se prezintă ele. Oriunde observăm o așteptare, de fapt, prin acea așteptare ne predispunem la a suferi. Cedând așteptările de orice fel, de fapt suntem cu un pas în fața posibilității ca suferința să se înfiripe.

2. „Nimic din lumea formei nu este permanent.” Invitația este aceea de a reaminti că dincolo de formă mai există încă două planuri: mintea și conștiința. Singura care este eternă este conștiința. În rest, despre absolut orice formațiune alcătuită din atomi, putem ști apriori că, la un moment dat, nu va mai exista.

3. „În cele din urmă, totul se cere cedat voii lui Dumnezeu.” Noi ne dorim foarte mult să controlăm diverse aspecte. Și putem să ne menținem aliniați acestei dorințe, însă numai până la un punct. La un moment dat, studentului spiritual îi devine clar că totul se cere cedat la modul cel mai total și deplin posibil lui Dumnezeu.

4. „Pentru a reuși în renunțare, este necesar de realizat că voia lui Dumnezeu nu este personalizată să împlinească dorințe individuale. Voia lui Dumnezeu este chiar designul karmic a întregului univers. A ne ceda voii lui Dumnezeu înseamnă să ne cedăm adevărului că nimic altceva în afară de Realitatea Ultimă nu este permanent.” Cu alte cuvinte, ceea ce numim Voia Domnului, nu face referire la persoană. Fiindcă persoana este oricum o iluzie. Ci, Voia Domnului este felul în care curge întregul univers dinspre acest moment perfect înspre următorul moment perfect.

5. „Tot ceea ce răsare în formă, trece mai departe. O pierdere este o oportunitate de a deveni liberi de un atașament.” Suferința poate fi văzută drept ceva de care vrem să fugim și pe care nu vrem sub nicio formă să îl simțim. Vine însă un moment când reușim să ne deschidem înspre o nouă paradigmă și o nouă contextualizare. Iar în cadrul acestei paradigme, suferința este văzută ca o oportunitate de vindecare. O pierdere, este de fapt o oportunitate de a mai elibera un atașament, pentru ca mai apoi să fim mai ușori, mai în contact cu noi înșine, și mai aproape de iubire.

Alege calea de mijloc. Cedează orice atașament și orice aversiune față de orice. Iar mai apoi, intenția fiind iubirea și adevărul, mergi pe drumul potrivit pentru tine.

Autor articol - Cosmin-Constantin Cîmpanu

Sursă articol - www.fiimplinit.ro