Metoda Montessori

O abordare de nota 10 a educației

Maria Montessori

“Să presupunem că v-aș spune că a fost odată o planetă fără școli și fără profesori, unde studiul ar fi o noțiune necunoscută, dar în care totuși locuitorii, care nu ar face altceva decât să trăiască și să se plimbe, au ajuns să știe toate lucrurile și să le asimileze ca și cum le-ar fi învățat; ați crede că romanțez? Ei bine, acest lucru, deși pare fantezist, este real. Este modul de a învăța al copiilor. Este drumul pe care ei îl urmează. Învață totul fără să știe că învață și făcând lucrurile pas cu pas, trec de la inconștient la conștient, mergând întotdeauna pe calea bucuriei și a dragostei.” (Dr. Maria Montessori).

Sursă foto - https://www.wikipedia.org/

Maria Montessori s-a născut la 31 august 1870 în Ancona, Italia și a studiat medicina la Universitatea din Roma. A fost una din primele femei care au absolvit facultatea de medicină în Italia și una din primele femei medic care au practicat medicina cu succes. A început să aplice multe din ideile sale personale despre educarea copiilor foarte tineri, cu vârste cuprinse între un an și cinci ani, atunci când s-a ocupat de copiii cu deficiențe mentale.

Specializată în pediatrie și psihiatrie, ea a avut contact regulat cu clasa muncitoare și copiii săraci prin clinicile gratuite de la școala de medicină a Universității din Roma. Prin aceste experiențe inițiale, dr. Montessori a teoretizat că, copiii se nasc cu un potențial de învățare incredibil și o dorință intrinsecă de a explora, descoperi și învăța despre lumea lor.

În 1900, a fost numită director al unui program al Universității din Roma pentru copiii cu întârziere în dezvoltare cognitivă considerați ineducabili. După ce a observat condițiile triste ale instituției și încercările copiilor de a găsi ceva de interes senzorial, dr. Montessori a început să studieze importanța experiențelor senzoriale în dezvoltarea cognitivă.

Apoi a petrecut doi ani predând copiilor și dirijând munca profesorilor din Institut. În cele din urmă, studenții cu întârziere de dezvoltare ai Dr. Montessori au reușit să treacă testele standard ale școlilor italiene. Răspunsul ei? Ea a declarat că, dacă copiii cu provocări de dezvoltare ar putea trece testele, școlile tradiționale ale vremii ar trebui să poată obține rezultate dramatic mai bune cu copiii în curs de dezvoltare.

Această experiență a determinat-o pe dr. Montessori să dorească să examineze modul în care educația ar putea sprijini, mai degrabă decât să înăbușe sau să reprime, dezvoltarea copiilor.

Sursa foto - https://montessoricountryschool.org/

În 1907, dr. Montessori a fost invitată să coordoneze grădinița în mahalalele din San Lorenzo pentru copiii din clasa muncitoare prea mici pentru școala publică.

Dr. Montessori a început prin a-i învăța pe copiii mai mari cum să ajute la sarcinile de zi cu zi. Ea a introdus, de asemenea, abilități practice ale vieții de zi cu zi, inclusiv igiena și îngrijirea de sine.

Treptat, dr. Montessori a încorporat puzzle-uri și activități manipulative pentru a ajuta copiii să învețe diferite abilități și concepte. Copiii au fost atrași de materiale și s-au bucurat de modul în care începeau să deprindă noi cunoștințe despre lumea din jurul lor. În fiecare zi, comportamentul copiilor s-a îmbunătățit și, în cele din urmă, au implorat-o să le arate mai multe, inclusiv cum să citească și să scrie.

Copiii au devenit calmi și pașnici. Au avut grijă de ei înșiși și au devenit mult mai disciplinați, dezvoltându-și treptat concentrarea și dragostea de a învăța.

Dr. Montessori a fost un pedagog pasionat care a continuat să experimenteze și să creeze materiale de învățare unice care au alimentat dorința naturală a copiilor de a învăța. Vestea acestui succes din San Lorenzo s-a răspândit curând prin Italia și, în cele din urmă, demnitari din alte țări au început să o viziteze pentru a vedea acest miracol cu ochii lor.

În jurul vârstei de 40 de ani, dr. Montessori a părăsit cariera de doctor și profesia de profesor la Universitatea din Roma pentru a-și continua munca pentru copii. De-a lungul vieții, ea a oferit cursuri și prelegeri, a scris cărți și a pregătit educatori, insistând totodată ca accentul să fie pus pe copii, mai degrabă decât pe ea.

Metoda Montessori

• Principiul de bază este auto-educarea și aplicarea celor învățate direct, imediat.

• Crearea de grupe educaționale care acoperă 3 ani, spre exemplu: grupa 3-5 ani, sau 6-9, sau 7-10 etc.

• Încurajarea copiilor în a lua mereu decizii proprii pe care să le respecte.

• Curățenia și aranjarea locului unde își desfășoară activitatea copiii să fie realizate de ei înșiși, în funcție de modul specific în care se auto-conduc.

Ce este specific unui program de pregătire ce folosește "Metoda Montessori" îl reprezintă modul în care se desfășoară activitățile în clasă. Fiecare sală de clasă este echipată cu materiale ce permit, mai întâi, învățarea prin intermediul simțurilor și mai târziu prin citire, scriere, matematică avansată.

În activitățile de predare sunt folosite artele vizuale, muzica și mișcarea. Materialele didactice sunt atent selectate și plasate astfel încât , totul să fie la locul lui și la vedere pentru a facilita selectarea acestora de către copii. Copiii le pot vedea și pot învăța din greșelile proprii, fără ca un profesor să le sublinieze eroarea. Acesta este unul dintre numeroasele aspecte ale unei clase Montessori care favorizează independența.

Metoda propusă de Maria Montessori este riguros definită din punct de vedere științific, fiind testată și îmbunătățită în permanență, în scopul de a scoate ceea ce e mai bun din ființa umană. Metoda îi învață pe adulți să respecte diferențele

individuale, să încurajeze interacțiunea socială a copiilor și educarea întregii personalități în locul predării unui anume set de informații mult mai greu de asimilat de copii.

Învățământul de tip Montessori este într-o dinamică permanentă, generată de faptul că fiecare copil are nevoi specifice și, prin urmare, necesită un tratament diferit. Satisfacerea nevoilor fizice, mentale, spirituale și emoționale ale copiilor are ca rezultat faptul că aceștia se joacă și muncesc cu plăcere, învață și creează cu entuziasm. De asemenea, prin această metodă se stimulează dorința copiilor de a-i învăța și ajuta pe alții, tendința de a le păsa de cei din jur și de mediul în care trăiesc.

Reușita sistemului Montessori ține de faptul că metodele utilizate vin în sprijinul copiilor, modelându-le nevoile mentale și abilitățile fizice într-un mod natural, mediul în care copiii învață fiind foarte apropiat de modelul societății în care vor trăi ca adulți.

Sistemul Montessori este răspândit în întreaga lume, fiind aplicat atât în școli publice, cât și în școli private. Programul este, de asemenea, aplicat și în școli în care învață copii cu dizabilități. De asemenea, mulți părinți aplică descoperirile Mariei Montessori acasă, în educația zilnică a propriilor copii. În viziunea Mariei Montessori, profesorul este mai mult un ghid care îi îndrumă pe copii, lăsându-le libertatea de a învăța singuri.

Rolul său este de a stimula activitatea acestora, arătându-le cum să folosească obiectele. În timpul lecțiilor, cuvintele și gesturile excesive sunt evitate, accentul fiind pus pe înțelegerea a ceea ce se prezintă. Lecțiile care sunt predate sunt alese în funcție de nevoile copiilor și ele se pot schimba pe parcurs în funcție de evoluția acestora. Profesorul nu intervine în activitatea unui elev, decât atunci când acesta are nevoie de ajutor sau îi deranjează pe ceilalți.

Dacă un copil greșește, nu este corectat, ci este pus să reia ceea ce lucrează după un anumit timp, considerându-se că mai are nevoie de timp pentru a asimila conceptul respectiv.

Sursa foto-www.freepik.ro

Educatorul nu trebuie să îl domine pe copil, ci trebuie să încerce să îi pătrundă în suflet și să îl direcționeze delicat spre lucrurile pe care trebuie să le învețe.

Dr. Montessori a observat că un copil evoluează mai bine dacă i se asigură un mediu propice nevoilor lui. Auto-disciplina intervine prin concentrarea la o activitate continuă și care nu a fost impusă, ci liber aleasă. De aceea, mediul exterior trebuie să fie proiectat astfel încât să asigure dezvoltarea nevoilor copilului. Materialele de lucru trebuie să fie expuse pe rafturi de înălțime potrivită înălțimii copiilor, astfel încât să aibă acces la ele. Mobilierul trebuie să fie adaptat dimensiunilor copiilor și să fie flexibil. Copilul trebuie să aibă libertatea să stea acolo unde dorește.

Clasa Montessori conține mai multe zone, în funcție de amplasarea materialelor folosite la o disciplină sau alta. Fiecare material didactic definește un anume concept. De exemplu, un turn roz alcătuit din zece cuburi de dimensiuni descrescătoare, ilustrează conceptul de dimensiune.

Prin felul în care sunt așezate obiectele, prin felul în care copiii sunt lăsați să le mânuiască, metoda Montessori se axează pe ideea că un copil trebuie să învețe să rezolve probleme independent, dezvoltându-și astfel încrederea în sine. Sensul metodei dezvoltate de Montessori este de a încuraja copilul spre auto-educație, auto-învățare și auto-dezvoltare. Misiunea adultului – să-l ajute să își organizeze activitățile, să-și urmeze drumul și natura sa!

Staunton Montessori School – Virginia/ Sursă foto-https://www.stauntonmontessori.org/

Deoarece educația Montessori este axată pe știința dezvoltării umane, abordarea a rezistat testului timpului și culturii. Astăzi, abordarea Montessori a fost implementată în aproximativ 20.000 de școli Montessori din întreaga lume, cu peste 3.000 doar în SUA. Cu peste 100 de ani de practică, Montessori are recunoaștere la nivel mondial ca abordare educațională care îi ajută pe copii să-și atingă potențialul maxim.

Autor articol - Loredana Gaju