.png)
Uneori ca părinți avem tendința să credem că noi știm totul depre copiii noștri, știm ce e bine și ce este rău în ceea ce îi privește, le cunoaștem cu adevărat nevoile și suntem întodeauna alături de ei când au nevoie de noi...
Dar te-ai întrebat de câte ori nevoile pe care tu crezi că le are, sunt cu adevărat și nevoile lui reale, binele pe care tu i-l dorești este și binele pe care el și-l dorește?
Cât este de important să-ți asculți și TU copilul, nu numai el pe tine, cât de importantă este calea de mijloc dintre voi, astfel încât legătură de încredere și afecțiune să nu se piardă?
În articolul de azi vei regăsi un exemplu de situație "forțată", impusă de părinte, în care copilul se conformează, însă care îi afectează vizibil stima de sine:
"Săptămâna trecută la curs, a venit o cursantă, Emilia, care avea o încredere de sine atât de joasă încât vorbea doar cu capul în jos.
Cu o zi înainte m-a sunat mama ei și mi-a spus că o va aduce la curs, dar că ea nu prea vrea fiindcă este foarte încăpățânată. Eu am zis: "Bine, o puteți aduce!
Știam deja din discuție că, mama ei o judeca greșit".
Când Emilia a intrat în sală, am întins mâna, m-am prezentat și i-am spus: "Bine ai venit!" Ea, cu capul în pământ, a mormăit ceva ce nu am înțeles și s-a așezat pe un scaun. Nu a vorbit cu nimeni din jurul ei, nu a salutat pe nimeni, ci doar stătea.
Mi-am dat seama că Emilia avea o încredere foarte joasă în ea, era extrem de timidă și îi era rușine să vorbească, să se exprime și să socializeze.
Comportamentul Emiliei din sală mi-a confirmat că aveam dreptate. Mama ei o judeca greșit. Emilia nu era nicidecum un copil încăpățânat. Emilia era doar un copil care avea atât de multe frici încât era blocată. Prefera să nu iasă din casă, să nu se întâlnească cu oameni, să nu vorbească și să stea foarte retrasă.
Cu alte cuvinte, Emilia nu voia să vină la curs, nu pentru că era încăpățânată, ci pentru că era foarte emoționată.
Partea frumoasă a fost că, în jocurile și exercițiile pe care le-am făcut pe grupe, Emilia s-a relaxat încât la sfârșitul lecției chiar vorbise și lucrase în grupe cu mai mulți colegi.
Așa că, dragă părinte, dacă copilul tău refuză să facă anumite lucruri, mergi mai în profunzime decât ceea ce vezi la suprafață, uneori încăpățânarea este doar un comportament de apărare în fața fricii și emoțiilor de a vorbi cu alți oameni, de a socializa sau de a-și exprima gândurile".
În speranța că acest articol a fost util pentru tine în relația cu copilul tău, poate data viitoare vei încerca să te gândești de două ori înainte să iei decizii în ceea ce-l privește și să nu-l judeci atunci când reacționează contrar așteptărilor tale.
Fii alături de el, comunică cât mai mult cu el, fă-l să se deschidă față de tine, fiți parteneri în orice situație :)
Sursa articol:www.smartlifeeducation.ro
Autor articol: Răzvan Cojocaru, trainer de dezvoltare personală pentru adolescenți