top of page

Cum să stimulezi zilnic inteligența copilului tău.

-faimoasa metoda Feuerstain-


Articol inspirat din cartea ”Come stimulare giorno per giorno l’intelligenza dei vostri bambini “ (Cum să stimulați zilnic inteligența copiilor voștri)de Nessia Laniado.

În articol sunt prezentate principiile lui Reuven Feuerstein, profesor de psihologie și pedagogie, celebru în lumea întreagă pentru că a demonstrat un lucru pe cât de simplu, pe atât de revoluționar, acela că inteligența se poate învața.

Profesorul Reuven Feuerstein vorbește despre faptul că în orice moment putem pune accent pe calitățile copiilor noștri astfel încât să le scoatem în evidență talentele.

Nu este vorba de a da lecții de inteligență, ci de a ști să recunoaștem în gesturile de zi cu zi ocazii de a îmbogăți cu gânduri, cunoștințe, emoții, amintiri, întrebări, simboluri și cuvinte, viața copiilor noștri.


A ști să înfruntăm fără teamă noul, necunoscutul, surpriza...Iată ce semnificație are azi inteligența. Acest articol prezintă condițiile pe care profesorul Reuven Feuerstein le consideră fundamentale pentru a-i ajuta pe copii să dobândească flexibilitatea mintală necesară confruntării cu obstacole unei lumi fără certitudini: capacitatea atenției, proprietatea limbajului, gândirea logică și simbolică, forța creativă, conștiința amintirii, dorința de a căuta.


Probabil cu toții ne întrebăm: Cum va fi când va crește? Ce meserie își va alege? Va avea o căsătorie fericită? O viață aventuroasă? Va reuși să-și termine studiile? Vă știi să-ți pună în practică aspirațiile?...Așadar ce anume le putem oferi copiilor noștri în așa fel încât aceștia să se bucure de o viață senină și fericită? Bani? Nu sunt totul. O pregătire superioară? Poate fi de ajutor, dar nu e de ajuns. O căsătorie reușită? Depinde de prea multe împrejurări...


A ști să gândești singur

Ceea ce le putem oferi copiilor noștri este tocmai capacitatea de a depăși orice obstacol sau situație dificilă, siguranța de a ști să îți găsească resursele în a înfrânge condițiile cele mai ostile, creativitatea necesară pentru a găsi soluții, chiar și atunci când problema pare imposibil de rezolvat. Psihologii susțin că această aptitudine se desprinde de la vârsta copilăriei.


Pe vremuri, învățarea unei meserii sau a unei profesii furniza o serie de noțiuni care rămâneau valabile pentru toată viața. Astăzi, lucrurile stau cu totul altfel: într-o lume în continuă și rapidă schimbare, trebuie nu numai să ne ținem la curent zi de zi, ci să și anulăm toate noțiunile depășite, revoluționând astfel structurile noastre mintale. Din fluviul de informații cu care ne confruntăm, trebuie să le selecționăm pe cele cu adevărat indispensabile, adaptându-ne noutăților și transformărilor.


A ști să gândești cu propriul cap și să pui în practică propriul talent, nu este o opțiune, ci o obligație față de noi înșine și față de ceilalți. Înseamnă valorizarea patrimoniului care ne-a fost dat pentru a înțelege lumea în care trăim și a face tot ce ne stă în putință pentru a o îmbunătăți.


Responsabilitatea noastră ca părinți este de a ști să le dăm copiilor noștri instrumentele necesare pentru a înțelege, a alege în a se deschide și a se arăta flexibili, curioși, fără teamă de a se confrunta cu noul în toate aspectele sale contradictorii și complexe. Ceea ce Giorgio Olimpio, de la Institutul de tehnologii didactice al Consiliului național de cercetări din Genova, numește „noua capacitate a individului de a se raporta la cunoaștere ”.


Ce anume s-a schimbat în conceptul de inteligență Celebrul test IQ


Multă vreme s-a crezut că inteligența s-ar exprima, în primul rând, prin intermediul capacităților verbale sau logico-matematice.

Celebrul IQ Test (Intelligence Quotient Test, examenul coeficientului intelectiv) se baza pe această idee.


Un copil e considerat mai mult sau mai puțin inteligent dacă are capacități verbale, logice sau matematice majore, comparativ cu ceilalți copii de aceeași vârstă.

Chiar dacă se mai recurge la el și astăzi, testul IQ nu se mai bucură de aceeași credibilitate ca în trecut.

Capacitățile verbale nu reprezintă un criteriu corect pentru a măsura nivelul de inteligență.


Ex: Un copil care trăiește în ghetou nu este mai puțin inteligent decât ceilalți doar pentru că pronunță sbobba în loc de ciorbă.


Ci este vorba de conceptul de vârstă mintală, un copil este considerat inteligent, nu doar pentru că gândește ca o persoană adultă, ci pentru că are un mod creativ, original și personal de a înfrunta problemele.


În anul 1921, editorii publicației Journal of Psychology au cerut celor mai importanți specialiști din ace epocă să dea o definiție inteligenței, șase dintre ei au preferat să nu răspundă, alții au furnizat definiții vagi precum: capacitatea de a da răspunsuri corecte, de a face raționament abstract, de a cunoaște și de a utiliza toate resursele de care dispui.


Doar Louis L. Thurstone, de la Universitatea din Chicago, un pionier al testelor psihologice , va propune în anii ’30 o definiție care va avea o caracteristică esențială: inteligența consistă în capacitatea individului de a se adapta la diferite situații.

Acest lucru, conform celor spuse de Thurstone, depinde de o serie de acte comportamentale care trebuie puse în practică:

  • evitați să acționați instinctiv;

  • reflectați înainte de a acționa;

  • analizați situația;

  • faceți comparații cu trecutul, modificând propria reacție în funcție de experiențele precedente;

  • alegeți acțiunea care contribuie cel mai mult, în mod pozitiv, la binele comunității voastre.


Ce fel de inteligență ai?

Există 8 tipuri de inteligență propuse de Howard Gardner, profesor de pedagogie la Universitatea din Harvard (Statele Unite).


1. Inteligența lingvistică – capacitatea de a folosi și înțelege limbajul;

2. Inteligența logico-matematică – capacitatea de a gândi in mod corect și de a traduce o problemă în termeni matematici.

3. Inteligența spațială – capacitatea de a ști să organizezi un spațiu, asemănătoare celei necesare unui arhitect pentru a proiecta un edificiu, au unui sculptor pentru a modela o statuie.

4. Inteligența chinetică – capacitatea de a-ți mișca propriul corp în mod adecvat, tipică, spre exemplu, balerinilor, fotbaliștilor sau luptătorilor de arte marțiale.

5. Inteligența muzicală – exprimată nu doar de cei care cântă la un instrument, ci și de compozitori sau dirijori.

6. Inteligența interpersonală – caracteristică tuturor celor care sunt în stare să comunice, să administreze un personal, să conducă și să dea sfaturi altor persoane ca, spre exemplu, psihologii, liderii politici sau managerii.

7. Inteligența introspectivă – capacitatea persoanelor în stare să dezvolte o profundă cunoaștere de sine și a sufletului omenesc, ca poeții, scriitorii, misticii și filosofii.

8. Inteligența naturistă – capacitatea de a înțelege și interpreta fenomenele naturii, așa cum se întâmplă în cazul biologilor, ecologiștilor, botaniștilor, agricultorilor.


Având în vedere aceste aspecte legate de mai multe tipologii ale inteligenței, responsabilitatea noastră ca părinți, este de a identifica zona de interes a copiilor noștri și de a-i ajuta pe aceștia să-și găsească vocația.

Mai departe vom exemplifica un caz, în care, nu doar capacitatea copilului de a rezolva o situație este minimizată, cât și faptul că intervenția părintelui nu îl ajută în niciun fel să-și însușească abilitățile necesare pentru a se descurca singur la următoarea provocare.


“Nu are importanță, mă ocup eu! / Tu nu poți!”

Ne grăbim. Ca de fiecare dată, suntem în întârziere de acele câteva minute indispensabile pentru a sosi punctuali la o întâlnire pe care, cu certitudine, nu o putem amâna...

Marco are 4 ani, e cu paltonul pus invers pentru că, așa cum i se întâmplă de obicei, l-a îmbrăcat cum nu trebuie.


Cum ne comportăm?

Putem propune două ipostaze principale:

  • Ipoteza nr.1 – înduioșați, ne aplecăm, îl sărutăm și fără să ne gândim prea mult, îi aranjăm paltonul cum se cuvine.

  • Ipoteza nr.2 -suntem nervoși din cauza pierderii timpului. Iritați, îl împingem pe Marco, îi aranjăm paltonul cum se cuvine și ieșim.


În ambele cazuri scopul nostru a fost atins: sosim la timp la întâlnire. Dar care este prețul? În ciuda intervenției noastre, Marco nu a învățat cum să se îmbrace și să-și încheie nasturii paltonului și putem fi convinși că la următoarea ocazie, vom întâmpina aceeași scenă...


Din această interacțiune cu noi, Marco nu va învăța să fie independent ci își va pierde încrederea în sine, în capacitățile sale concrete.


Dacă ne dorim să dezvoltăm calitățile unui copil, mesajul pe care trebuie să-l transmitem trebuie să fie unul de încredere.

Atunci când se află în dificultate, în fața unei situații complet noi, trebuie să ne reprimăm impulsul de a interveni și de a rezolva problema în locul lui.

Trebuie să ținem cont, în schimb, că aceasta reprezintă o oportunitate prețioasă pentru a-l face să deprindă noi abilități.

Și dacă ne grăbim cu adevărat, trebuie să ne promitem că îl vom învăța toate acestea cu prima ocazie.


Concluzie:

Inteligența se învață încă din primele clipe de viață, depinde de noi, în calitate de părinți, să o dezvoltăm în copii noștri. Cu răbdare, cu pricepere, cu deschidere, prin încurajare, prin activități care să le provoace universul minții în fiecare zi, vom descoperi potențialul extraordinar pe care ei îl au.

Autor articol - Loredana Gaju

Sursă articol - Cartea "Cum să stimulați zilnic inteligența copiilor voștri" de Nassia Laniado




77 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate

Comments


bottom of page